Vizită la chilia rupestră a Sfântului Miron, Episcopul Cretei

Biserica și chilia Sfîntului Ierarh Miron, loc de pelerinaj și rugăciune

 La 20 km sud-vest de Heraklion, pe un traseu ce șerpuiește pe colinele cu podgorii și livezi de măslini, se află satul Agios Myron /Sf. Miron, așezat la 440 m altitudine, într-un cadru geografic superb. Satul are o istorie străveche și o importantă semnificație pentru Biserica Creștin - Ortodoxă greacă, fiind locul în care s-a născut și a trăit, în sec III-IV d.Hr, cel ce avea să fie ridicat în vremea vieții sale la rang de Episcop al Cretei și mai târziu, canonizat ca Sfântul Miron, făcătorul de minuni.  

 Localitatea, ridicată pe ruinele anticului oraș Rafko, a fost atestată pentru prima dată sub numele de Agios Myronas în documente venețiene din 1281, de atunci apârând cu același nume în diverse acte oficiale și recensăminte, până în zilele noastre.

 Pe o colină terasată, se află Biserica Agios Myron, monument istoric din sec al XI-lea (unele surse spun că și mai vechi, datând din perioada bizantină timpurie), în incinta căreia se găsesc, alături de icoana Sfântului Miron, mormântul și moaștele vechi de 16 secole.

 Din curtea bisericii, coborând pe o alee, se ajunge la chilia Sfântului, o grotă naturală în stânca de granit, din care șiroiește un izvor de apă minerală, se spune, tămăduitoare. 

Sfântul Miron, Episcopul Cretei și făcătorul de minuni 

 Despre viața Sfântului nu au rămas prea multe mărturii consemnate. Se spune că s-ar fi născut în jurul anului 250 d.H., într-o familie de credincioși creștini. În ciuda faptului că erau vremuri de prigoană a creștinilor, educația religioasă primită i-a întărit credința în Dumnezeu și i-a înmulțit harurile. În tinerețe, căsătorit fiind, Sfântul Miron era un agricultor harnic, admirat în comunitate pentru viața sa virtuoasă, fiind un exemplu de bun creștin, înțelept, altruist și iubitor de oameni.

 După moartea soției sale, credincioșii din sat l-ar fi  îndemnat să accepte hirotonirea ca preot, iar ulterior a fost numit episcop al Gortysului (capitala provinciei romane Creta, la acea vreme) și al Knossosului - și, de aici, numele sub care Biserica Ortodoxă îl pomenește astăzi, de Episcop al Cretei. Se mai spune că ar fi trăit o sută de ani, până în jurul anului 350 d.Hr., ducând o viață retrasă în chilia ascunsă într-o grotă, puțin mai jos de biserică și fiind binecuvântat de Dumnezeu cu harul de a face minuni, chiar și după moartea sa.

 Câteva din miracolele din vremea vieții sale sunt relatate în legendele locale. Se spune că pe când era episcop, Sfântul Miron ar fi salvat orașul de o inundație devastatoare, oprind temporar, cu toiagul său, cursul râului Triton (actualul Kerteros) și pășind prin albia uscată. Altă dată, când o creatură nemaiîntâlnită, un balaur, a început să bântuie cetatea, umplând de spaimă locuitorii, Sfântul l-a transformat într-o stană de piatră, sfârâmând și împrăștiindu-i trupul, sub ochii enoriașilor prezenți la Sfânta Liturghie. Această istorisire se află și pe o placă memorială de la intrarea în chilie, scrisă în limba greacă și, chiar interesant, în-un colț din peretele grotei, se distinge un cap fosilizat, căruia localnicii îi spun ”Drakos” (dragon în greacă).  

Chilia din stâncă și izorul tămăduitor al Sfântului Miron

 Coborând pe aleea din curtea bisericii către vest, se ajunge la chilia-grotă, încorporată astăzi într-o frumoasă capelă.  În interior, găsim două icoane mari ale Maicii Domnului și Sfântului Miron, tavanele pictate cu apostoli și sfinți, candelabre sofisticate și un vitraliu reprezentându-l pe sfânt, care luminează vesel interiorul capelei. Înaintea icoanelor, credincioșii agață ”jertfe”, niște plăcuțe argintate (sa zicem, echivalentul acatistelor, la noi) care reprezintă părți ale corpului, persoane sau obiecte, fie în semn de recunoștință și mulțumire, fie ca rugăciune pentru ajutor și nădejde, însoțite de aprinderea unei lumânări.

 În peretele de granit opus intrării în capelă, se deschide o arcadă, urmată de trei trepte care coboară în grotă. Într-un spațiu umed și răcoros, în care nu încap mai mult de trei persoane, se află un pat de piatră - de fapt o scobitură de lungimea unui om, un mic altar cu o candelă care arde tot timpul lângă icoana Sfântului Miron - și, într-un colț, un puț adânc de un metru în care se adună apa ce șiroiește pe perete. Un polonic cu coada lungă și o cană mare cu toartă sunt de ajutor celor care doresc să bea pe loc sau să-și umple o sticlă pentru acasă.

 Am gustat și noi apa, încercând să-i dibuim gustul, să-i pătrundem tainele și să ne conectăm cu vibrația și informația ei. Foarte rece și cu gust ușor sărat, pare să aibă o compoziție minerală alcalină, evident, cu proprietăți terapeutice. Credincioșii o numesc Izvorul Tămăduitor al Sfântului Miron. Ne-am acordat apoi câteva minute de liniște, rugăciune și reflecție. În acel spațiu atât de auster, dar cu o deosebită încărcătură spirituală, am aprins o lumânare, mulțumind Sfântului Miron și Divinității pentru minunile de fiecare zi ale vieții noastre…  

Biserica, mormântul și moaștele Sfântului Miron

 Traversând secolele de ocupații străine și de prigoană a creștinilor ortodocși, biserica Agios Myron a suferit numeroase distrugeri, asemeni întregii așezări.  Multe din clădirile istorice și construcțiile impozante ce au fost ridicate în perioada înfloritoare venețiană au fost puse la pământ într-un puternic cutremur din 1856. La scurt timp, în perioada Marii Revoluții Cretane (1866-1869), datorită poziției sale strategice și a fortificațiilor care adăposteau rebelii creștini, satul a fost incendiat de către trupele otomane ale lui Reșid Pașa, iar Biserica, împreună cu mormîntul Sfântului Miron pe care îl adăpostea, profanată. 

 În perioada modernă, biserica a fost reconstituită și renovată, bucurându-se să găzduiască icoana Sfântului Miron, ce a supraviețuit, miraculos, tuturor încercărilor. La 12 mai 2014, pare-se că în urma unor revelații ale localnicilor și slujitorilor bisericii, a fost decoperit, cu mare emoție, mormântul Sfântului conținând peste 200 de fragmente osoase, vechi de peste 16 secole, protejate de o placă de marmură. Exhumarea a avut loc în prezența Episcopului Irineu al Cretei, la decizia Cosiliului eclesiastic, evenimentul fiind îregistrat video.  

   

 În fiecare an, pe 8 august, conform calendarului ortodox, este cinstit Sfântul Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni. Biserica cu moaștele Sfântului și schitul cu izvorul vindecător din satul Agios Myron devin loc de pelerinaj și rugăciune, atrăgând credincioșii ortodocși din Creta și Grecia, dar și vizitatorii străini, pasionați de istorie, cultură și spiritualitate.

 Fie că vă numărați sau nu printre aceștia, dacă ajungeți în vacanță prin Creta, nu ratați acest reper important din patrimoniul istoric și spiritual al națiunii grecești și al Bisericii Ortodoxe! 

NOTĂ:

 Interesant de știut, pe 24 martie 2016, a fost primit la București un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Miron, iar doi ani mai târziu, a fost mutat într-o raclă nouă, special confecționată la Atelierele Patriarhiei Române de la Mănăstirea Pasărea.

 După slujba de sfințire, racla a fost depusă și o puteți vedea la Parohia Sfânta Maria Miron Patriarhul, lăcaș de cult fondat în 1934 cu sprijinul reginei Maria și a enoriașilor din sectorul IV al Bucureștiului.