Surprinzătoarele construcții de pe malul mării
Mai mult decât renumită pentru plajele sale atractive, promenada de shopping și viața de noapte, porțiunea de coastă Hersonissos-Malia oferă nenumărate oaze de sălbăticie și frumusețe naturală, accesibile
tot timpul anului. Unul dintre aceste locuri spectaculoase este situat la
aproximativ 2,5 km nord-est de Malia, în prelungirea plajei Potamos, parte dintr-o zonă verde protejată, ce cuprinde și situl arheologic al Palatului Minoic Malia.
Potamos Beach este una dintre plajele noastre preferate vara, dar într-o zi plăcută de septembrie, ne-am gândit sa facem o simplă plimbare prin zonă și să ne delectăm cu peisajul în culori tomnatice. Escaladând o dună veche din marginea plajei, cu nisipul aproape cimentat, aflată peste drum de Taverna Kalyva, în fața ochilor ni se deschide o priveliște austeră, un colț retras, de liniște și reverie...
Îmbrățișat de apa cristalină, țărmul stâncos are schițate câteva trasee ușoare pentru pasionații de drumeții. Alături, un mini-parc cu vegetație de coastă, precum stuf, papură și plante aromatice, pare a fi adăpostul perfect pentru o mulțime de păsări mici, insecte colorate și fluturi autohtoni. În lumina aurie a toamnei, potecile înguste ne invită la o plimbare tăcută, lăsându-ne să explorăm nestingheriți locul, oarecum pustiit după arșița verii.
Artă brută în aer liber: ”galeria” coloanelor de piatră
Deodată, nenumărate turnuri din bolovani stivuiți apar printre stânci, arătând ca niște antene ciudate din epoca de piatră. Uau…! Ne-am apropiat, plini de curiozitate și admirație. Pășind cu atenție printre rocile colțuroase, așezate unele peste altele într-un echilibru perfect, dar fragil, nu ne putem stăpâni admirația. Care-ar fi semnificația lor? Ce i-a motivat pe oameni să-și pună răbdarea și îndemânarea la încercare? O fi vreo formă de artă, meditație sau vreu ritual mistico-ezoteric?...
Oricum, ne-am propus să investigăm mai multe despre subiect când ajungem acasă și am încercat să ne delectăm și să profităm la maximum descoperirea noastră neobișnuită.
Așa că, am studiat și ne-am distrat cu ciudatele construcții simțindu-ne ca niște puști într-n parc de aventură. Ne-am lansat și în niște dezbateri filozofice – deh, locul e provocator de reflecții - recunoscând frumusețea lucrurilor, aparent banale, din existența noastră. De pildă: pietrele sunt solide, stabile, dar versatile în același timp, rezistând în fața oricărei intemperii – deci avem ce învăța de la ele!; de-a lungul vieții, să învățăm să rămânem împământați, aliniați și centrați, ca o coloană în axul ei, iar dacă vreodată ne prăbușim, să ne reconstruim, bucată cu bucată, de la bază; servind existenței celolorlați, dăm sens existenței noastre și ne lăsăm amprenta în lume; istoria întregii planete este conservată în memoria pietrelor și într-o bună zi, o piatră va fi semnul că am fost și noi pe aici. Am reflectat și noi, un pic...
De unde vine obiceiul stivuirii pietrelor
Ei bine, de la morminte neolitice, până la monumente antice, piramide, cetăți și catedrale, în istoria planetei noastre, pietrele brute au fost mereu modelate de nevoia umană. În multe culturi, timp de milenii, stivuirea rocilor a avut o semnificație astronomică, spirituală și religioasă, sau a servit pentru marcarea rutelor de mers și vânătoare, prin sălbăticie. Încă din copilărie, noi, oamenii, suntem fascinați să construim și să ne jucăm cu pietre în aer liber, să observăm și să transformăm mediul înconjurător și - dovedit științific - avem nevoie de această legătură senzorială și energetică cu pământul, pentru sănătatea noastră.
În civilizația modernă, aranjarea pietrelor în echilibru a devenit un soi de artă meditativă, o practică spirituală și, nu mai puțin puțin, o sursă gratuită de distracție. Stivuirea rocilor pe traseele montane, în albii de râuri sau pe plaje s-a transformat într-un adevărat fenomen global, în special în parcurile naturale și rezervațiile sălbatice. Uimitoare lucrări de artă ce sfidează gravitația au devenit celebre datorită internetului viral, în timp ce adevărate galerii de pietre stivuite în peisaje naturale sau chiar festivaluri dedicate acestei îndeletniciri apar, peste tot, în lume. Este această ”modă” bună sau rea?...
Pe de o parte, unii adepți consideră această practică o metodă terapeutică de echilibrare minte-corp-suflet. Fiecare piatră poate semnifica un gând, un sentiment, o dorință sau o intenție, asupra căreia te focusezi, în timp ce îi cauți centrul de greutate - punctul perfect de echilibru. Sigur, exercițiul ajută la îmbunătățirea creativității, atenției, a răbdării și a perseverenței. Și, nu mai puțin, necesită o sinergie între concentarea mentală, efortul fizic și perseverență. Alții asociază ritualul stivuirii cu un fel de mantră, o formă de meditație profundă și de conectare la sinele superior, în căutarea unor răspunsuri la problemele existențiale. Un soi de împământare spirituală.
Pe de altă parte, din ce în ce mai mulți experți, ecologiști și activiști de mediu transmit un semnal de alarmă îngrijorător, considerând-o o „superstiție” dăunătoare mediului natural și ecosistemelor, perturbând habitatul animalelor sălbatice și conducând la efectul de eroziune a solului, prin îndepărtarea neinspirată a rocilor din locul lor.
Nu este de mirare că multe țări, inclusiv Grecia, creează zone protejate prin legislația națională, care împiedică vizitatorii și doritorii de aventură în aer liber să sape solul, să mute sau să colecteze orice material găsit în natură, ajungându-se la amenzi usturătoare pentru situațiile de vandalism. Cel mai bine este să nu vă lăsați tentați de mutatul pietrelor sau colectarea de ”suveniruri”, mai ales în interiorul sau vecinătatea siturilor istorice protejate.
Dacă se întâmplă să fiți prin zonă sau doriți să vizitați stațiunea Malia, nu ratați Plaja Potamos și împrejurimile! O plimbare și câteva poze printre aceste ”monumente anonime” vă vor amuza și vă vor ajuta să vă reamintiți cu plăcere de vacanța din Creta!
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu