Chiar în centrul pieței, la câțiva pași
de Basilica San Marco ce găzduiește Galeriile de Artă și de eleganta Loggia,
Primăria Orașului Heraklion, se află Fontana Morosini sau Fântâna Leilor, unul
dintre cele mai faimoase monumente arhitecturale din Heraklion, ce a rezistat
din perioada dominației venețiene. Ca si
Loggia, această construcție a fost opera
Guvernatorului arhitect Francesco Morosini și a fost inaugurată după
14 luni de muncă, pe 25 aprilie 1628, de sărbătoarea Sfântului Marcu, patronul
Veneției.
Destinată pentru a satisface nevoia de apă potabilă a cetății Heraklionului, fântâna se afla la capătul unui apeduct subteran lung de 15 km, care alimenta orașul cu apă adusă de la Arhanes, de pe Muntele Juktas. Având un debit de 160.000 litri pe zi, realizarea întregului sistem este, pe cât de simplă, pe atât de uimitoare, chiar și pentru zilele noastre, reflectând ingeniozitatea și priceperea inginerilor venețieni ai timpului. Datorita diferenței de nivel de pe traseul apeductului, rezervorul aflat sub fântână se umple natural, iar apa este împinsă la suprafața prin presiunea ce se creează în conducta sub formă de pâlnie cu gura in jos.
La exterior, fântâna este decorată cu patru lei, simbol al puterii venețiene, așezați pe un piedestal central, prin gura cărora țâșnește apa, ce este colectată într-un bazin circular. Bazinul este prevăzut cu 8 lobi, creând spațiu suficient pentru ca 30 de persoane să-și poată umple vasele cu apă, simultan. Pe pereții fântânii se zăresc basoreliefurile unor ființe acvatice din mitologia greacă – tritoni, nimfe și delfini, precum și și însemnele nobiliare ale Dogelui, Ducelui, Consilierilor și ale Guvernatorului Morosini însuși. Se pare că în vârful monumentului ar fi existat o colosală statuie din marmură a zeului Poseidon, despre care nu se știe cum a dispărut, cel mai probabil fiind distrusă de un cutremur.
În perioada otomană, fântâna a suferit modificări, fiind împrejmuită cu coloane de marmură și, totodată, adaptată pentru ritualul musulman al spălării feței, mâinilor și picioarelor, obligatoriu la intrarea în moschee. În 1900, la decizia Consiliului Municipal, fântâna a fost restaurată, redându-i-se forma sa originală. Inițial, piațeta în care aceasta se află a purtat numele fântânii, fiind un obiectiv important al orașului. Nu cu mulți ani în urmă, odată cu reparațiile la pavimentul și construcțiile din centrului vechi, Municipalitatea a redenumit piațeta Eleftheriou Venizelou, în onoarea fostului Prim Ministru ce a deținut un rol istoric major împlinirea visului de unire a insulei Creta cu Grecia mamă, la începutul secolului al XX-lea.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu