Zorba Grecul - din viața reală pe marile ecrane

Zorba Grecul, o capodoperă a literaturii moderne grecești și un film de Oscar

 Publicat în Grecia în 1946 sub numele de “Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas” și difuzat într-o primă ediție tradusă în limba engleză de către Carl Wildman în 1952, romanul lui Nikos Kazantzakis ”Zorba Grecul” a fost larg apreciat ca fiind o capodoperă a literaturii moderne grecești și universale, care mai târziu avea să inspire unul dintre cele mai memorabile filme din istoria cinematografiei.

 Romanul este o ficțiune bazată pe viața unui personaj real, Georgios Zorbas (1865 - 16 septembrie 1941) fost tăietor de lemne și miner, pe care Nikos Kazantzakis l-a întâlnit în ipostaza de monah, în călătoria sa pe Muntele Athos. Zorbas s-a născut în Livadi, în prefectura Pieria din Macedonia, în 1865. Pe când lucra ca miner pentru o companie franceză din Halkidiki, a întâlnit-o pe Eleni Kalkouni, fiica managerului. Cei doi s-au căsătorit, s-au stabilit în Paleochori și au avut 8 copii. Viața lui Zorbas a devenit foarte grea după moartea soției sale și o mulțime de nenorociri s-au abătut asupra familiei în timpul primului război mondial.

 În ciuda experiențelor furtunoase și dramatice prin care a trecut Zorba, personalitatea lui lipsită de griji și pofta de viață l-au fascinat pe Kazantzakis. De la Athos, cei doi prieteni s-au mutat apoi la Mani, unde Kazantzakis a fost însărcinat să administreze mina Prastova lângă Stoupa, un sat de pe litoral al municipiului Lefktro din Messi Mani. Dincolo de prietenia și aventurile prin care au trecut împreună, cei doi indivizi, atât de diferiți - muncitorul aparent primitiv și exuberant, dar trecut prin greutățile vieții și intelectualul rasat, măcinat de neliniști existențiale - au devenit personajele capodoperei lui Kazantzakis.

 Al doilea război mondial, foametea și opresiunea nazistă l-au copleșit pe puternicul Zorba, care s-a stins în septembrie 1941, în urma unui stop cardiac. Este înmormântat la Skopje, unde s-a mutat din Grecia în 1922, împreună cu una dintre fiicele sale, Katerina. Kazantzakis nu l-a mai văzut niciodată, însă povestea sa l-a inspirat pentru romanul „Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas”.

Dansul lui Zorba - de pe ecranele cinematografelor, ajuns un simbol național 

 Lansată în 1964, versiunea ecranizată a romanului Zorba Grecul este o comedie-dramă greco-americană scrisă, produsă, editată și regizată de grecul cipriot Michael Kakoyannis, cu Anthony Quinn în rolul principal și Alan Bates în rolul tânărului Basil.  Filmul alb-negru a fost turnat integral în Creta iar locațiile prezentate includ orașul Chania, satul Kokkino Chorio din regiunea Apokoronas și plaja Stavros din peninsula Akrotiri. 

 La o privire sumară, acțiunea pare a fi lipsită de formă. Structura narațiunii nu are o intrigă anume, ci apare mai curând ca o simplă colecție de episoade prezentate fragmentar. Însă, pe parcurs, experiențele și interacțiunea celor două personaje dobândesc semnificație, deoarece ele devin o metaforă excelentă a existenței umane. Evenimentele se petrec în jurul anilor '20 și prezintă povestea unui tânăr intelectual anglo-grec crescut în Marea Britanie care, dornic să scape de viața sa livrescă, se aventurează spre Creta, într-o lume a țăranilor și muncitorilor, pentru a redeschide o mină de lignit dezafectată, moștenită de la tatăl său. 

 Angajat să îl însoțească și să îl ajute interacțiunea cu localnicii pentru a-și pune în operă planul de afacere, Zorba devine personajul central al romanului. Deși aparent un individ ”plat” din pătura socială inferioară, un țăran analfabet, dar nedespărțit de ”santuri-ul” său (instrument muzical asemănător unui țambal), Zorba reușește să încălzească tot ce atinge, iar efectul lui asupra lui Basil, tânărul educat și ”apretat” este colosal. Zorba îl învață să se elibereze din capcana propriei minți: ” Te ascult vorbind și văd că picioarele și brațele tale nu sunt conectate la cap. Nu simți ceea ce spui. Ești ca o marionetă.” Dar mai presus, îl ajută să exploreze lumea, dezinhibat și necondiționat de cutume:  ”Boss, ai totul, cu excepția unui singur lucru: nebunia! Un om are nevoie de puțină nebunie, altfel... nu îndrăznește niciodată să taie frânghia și să fie liber!”

 Nucleul emoțional al filmului este relația dintre Basil și Zorba. Lecțiile spontane și neprețuite pe care tânărul le primește de la țăranul analfabet, dar plin de spirit, susținute de povești interesante din propria sa experiență de viață, îi oferă perspective colorate asupra ideologiilor, religiei și filozofiei, femeilor și o nouă înțelegere a oamenilor și a existenței, în general. 

 Ecranizarea, cu mare efect public, a reușit să pună atât de bine în valoare romanul lui Kazantzakis, încât a fost de șapte ori nominalizat în competiția pentru premiile Academiei Americane de Film din 1965 și a primit trei distincții Oscar: ”Cel mai bun rol secundar” pentru actrița Lila Kedrova (Madame Hortense), ”Cea mai bună regie artistică” pentru Vassilis Photopoulos și ”Cea mai bună realizare cinematografică” (alb-negru) pentru Walter Lassally.

 Nominalizat pentru rolul personajului Alexis Zorba, jucat magistral, deși nu a obținut recunoașterea în întrecerea supremă a cinematografiei americane, simpaticul Antony Quinn a contribuit totuși la popularizarea poveștii care a stat la baza filmului Zorba Grecul și la transformarea scriitorului grec Nikos Kazantzakis într-un colos al lieraturii universale. 

 În scena de final a filmului,  după ce Basil și-a pus toți banii și speranțele în viziunea frenetică a lui Zorba de a crea o instalație care să transporte bușteni din vârful muntelui până la mare, edificiul se prăbușește, ca un domino, iar sătenii părăsesc fugind șantierul. Când lucrurile merg prost, Zorba îl învață pe Basil să râdă chiar și în cele mai dificile circumstanțe: ”Hei, Boss, ai văzut vreodată un dezastru așa măreț?”. Rămași singuri în mijlocul dezastrului, cei doi sfidează raționalul și încep să râdă și să danseze. Este renumita scenă a sirtaki-ului, un dans care dealtfel a cucerit inimile multor generații de spectatori și a devenit, în timp, o ”emblemă culturală” a Greciei.

 Reflectând viziunea existențialistă a lui Kazantzakis, romanul și filmul Zorba Grecul prezintă viața ca o aventură spirituală și psihologică. Magia momentului, dragostea pasională sau simpla plăcere pământească fac ca viața umană să merite a fi trăită, iar inevitabilitatea morții, acceptată cu bucurie, ca o realitate a condiției umane.