Cea mai mare sărbătoare a națiunii
grecești, Ziua Independenței, are loc anual pe 25 martie. În această zi se comemorează declanșarea Războiului de Independență al Greciei (1821-1832), eveniment istoric
ce a condus la ieșirea treptată de sub opresiva ocupație otomană de aproape 4
secole și la împlinirea visului de libertate și unitate națională a poporului
elen.
25 martie are și o semnificație religioasă, întrucât coincide cu marea sărbătoare creștină a Bunei Vestiri când Arhanghelul Gavriil s-a arătat Fecioarei Maria („Theotokos - „Purtătoarea de Dumnezeu”, Maica Domnului) anunțând-o că prin ea se va zămisli Iisus, fiul lui Dumnezeu. În dimineața acestei zile, mulți greci merg la biserică pentru a participa la sfânta liturghie, care este urmată de o slujbă de pomenire a eroilor neamului.
Ziua Națională a Greciei este sărbătorită
somptuos în Atena și în marile orașe din țară. Sunt ținute discursuri
patriotice, ceremonii de depunere de coroane, parade și demonstrații militare, într-o
atmosferă solemnă. În Capitală, mii de localnici și turiști urmăresc cu
entuziasm marea paradă a Armatei Naționale, desfășurată în prezența
președintelui și a reprezentanților guvernului elen.
La fel ca în toată Grecia, și în Creta există festivități dedicate Zilei Independenței. În orașe și sate, copiii participă la defilare purtând steaguri, îmbrăcați în costume populare tradiționale sau uniforme școlare. În vechiul port al orașului-capitală regională Heraklion, imensul drapel ce flutură peste zidurile fortăreței Koules este mândria și încântarea localnicilor. Magazinele din oraș vând fanioane vizitatorilor, în timp ce la ușa sau fereastra fiecărei gospodării este arborat steagul alb-albastru, ca pentru o zi de mare sărbătoare.
Veteranii cretani, îmbrăcați în hainele tradiționale ale războinicilor revoluționari moștenite de la bunicii lor, deschid parada în semn de onoare pentru generațiile trecute. Divizii ale armatei, formații de elevi de la diferite școli, sportivi și tineri cercetași din Creta, fanfara orașului și chiar și delegați din alte provincii ale Greciei, în costumele lor tradiționale, participă cu bucurie la paradă. O tradiție mult-așteptată în Heraklion de Ziua Independenței este spectacolul demonstrativ al Forțelor Aeriene, în cadrul căreia avioanele de luptă execută acrobații aeriene la mica distanță de sol, sau răspândesc pe cer un curcubeu de fum colorat.
"Libertate sau Moarte!" - strigătul revoluției devenit deviza națiunii elene
De la căderea Imperiului Bizantin în 1453, teritoriile
grecești au făcut parte din Imperiul Otoman timp de aproape 400 de ani. În
ciuda persecuțiilor și umilințelor suferite sub ocupația musulmană, limba, religia
și simțul unității identitare a grecilor au rămas nealterate, iar dorința lor de libertate, precum
și memoria jertfelor sângeroase ale înaintașilor au fost transmise de la o generație la alta.
Revolta greacă a luat avânt la 25 martie 1821,
când episcopul Germanos din Patras a ridicat steagul revoluției la Mănăstirea Agia Lavras, incitând locuitorii din Peloponez să se ridice împotriva
opresorilor. Sintagma „Eleftheria I Thanatos” / „Libertate sau Moarte” apărută
în folclorul de rezistență a devenit
sloganul revoltelor dramatice care au durat aproape zece ani, cunoscute sub
numele de „Războiul de Independență al Greciei”.
În 1827, marile puteri Rusia, Marea Britanie și Franța s-au alăturat grecilor ajutându-i să alunge armatele turcești din Peninsula Peloponez. Independența a fost obținută în cele din urmă prin Tratatul de la Constantinopol în iulie 1832, când un mic teritoriu al Greciei a fost recunoscut ca monarhie națională independentă. Dar pentru turci a fost doar începutul unui lung proces de retragere a controlului și a dominației asupra insulelor grecești și a tuturor teritoriilor locuite de greci, care avea să se încheie cu mult mai târziu, după aproximativ un secol.
Insula Creta a fost eliberată în 1897, iar la 1 decembrie 1913 s-a realizat în cele din urmă unirea cu statul-națiune Grecia. Cunoscut în Occident cu numele de „Libertate sau Moarte”, romanul eroic al lui Nikos Kazantzakis „Căpitanul Michalis” dedicat tatălui său este o poveste inspirată de amintirile din copilărie despre rebeliunile creștinilor greci împotriva turcilor de pe insula Creta, spre sfârșitul existenței sale istorice ca provincie otomană.
Deviza Revoluției „Libertate sau Moarte” care reflectă sacrificiul suprem al poporului grec împotriva tiraniei și opresiunii a devenit laitmotivul Imnului Național pe care îl cunoaștem astăzi. Recunoscut oficial ca simbol național în 1978, steagul Greciei, popular alintat cu epitetul feminin „Galanólefki”/„albastră-alba”, datează din 1822, anul consecutiv declarării independenței față de Imperiul Otoman. Tema heraldică steagului este compusă din nouă dungi orizontale albastre și albe, egale și alternative și o cruce albă într-un pătrat albastru, în colțul din stânga sus.
Există credința populară că dungile reprezintă cele nouă silabe ale sloganului
Revoluției „Eleftheria I Thanatos” / „Libertate sau Moarte”, deși altă variantă de interpretare ar fi că ele simbolizează cele nouă litere ale cuvântului grecesc „libertate”.
Culorile semnifică cerul și marea - două elemente importante pentru economia și
cultura greacă - în timp ce crucea reprezintă Creștinismul Ortodox de rit
bizantin, religia oficială a națiunii grecești și, la scară istorică, un factor cheie al unității
și identității naționale.
În 2021, națiunea greacă a sărbătorit 200 de ani la declanșarea Războiului de Independență, moment istoric care a condus la nașterea națiunii elene moderne. La cele două zile de ceremonii speciale, au fost prezenți demnitari din Marea Britanie, Rusia și Franța - marile puteri care au oferit suport Greciei pentru obținerea victoriei împotriva Imperiului Otoman, precum și delegați oficiali din alte țări ale Uniunii Europene.
Trăiască Grecia! Chronia Polla Ellada!
Χρόνια Πολλά Ελλάδα!
Câteva fotografii de la parade din diverse orașe din Grecia:
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu