Mănăstirea Sfinții Petru și Pavel / Video

 Locul sacru în care s-au strâns mărturiile epocilor trecute 

 Alături de catedralele Agios Minas și Agios Titos, unul dintre cele mai vechi și interesante lăcașuri religioase istorice din Heraklion este Mănăstirea Agios Petros kai Agios Pavlos / Sfinții Petru și Pavel. Biserica datează din secolul al XIII-lea, epoca timpurie a stăpânirii venețiene și, în ciuda nenumăratelor daune și modificări suferite de-a lungul timpului, a rezistat până în zilele noastre, fiind recent reconstituită si integrată în patrimoniul cultural și religios al orașului.

 Aflat în vecinătatea vechiului zid fortificat al cetății Candia (numele venețian al orașului Heraklion), între Portul Vechi și Poarta Dermatas, templul a servit inițial drept Katholikon (biserica principală) al Ordinului Monahal Dominican, numărându-se printre cele mai mari și importante mănăstiri catolice din oraș. Prima biserică era o construcție de piatră cu o singură navă, cu acoperiș de lemn în două pante, un singur transept și un altar dreptunghiular, etajat, acoperit de două bolți. Ulterior, aceasta a fost modelul de inspirație pentru construcția bisericii Agios Nikolaos din Chania.

 Până în secolul al XV-lea, venețienii au adăugat treptat patru capele în latura sudică a bisericii, într-una dintre acestea putând fi observate rămășițele unor fresce vechi de șase secole, unice în Heraklion. În capele, dar și împrejurul zidurilor bisericii, au fost adăpostite mormintele unor conducători politici și religioși ai orașului.

 Structura, de mari dimensiuni (54 metri lungime, 15 lățime și 12 înălțime), dar lipsită de contraforturi care să-i asigure rezistența, a suferit pagube majore în timpul cutremurelor care au avut loc între secolele XIV-XVIII. În timpul ocupației turcești, mănăstirea, parțial distrusă, a fost transformată într-o moschee, cu un minaret în colțul de sud-vest. Recentele lucrări de restaurare au dezvăluit vestigii ale perioadei otomane, ce includ mihrabul (altarul) moscheii, podelele cu pietriș și un cuptor ceramic.

 Mai mult, săpăturile au scos la lumină morminte datând din a doua perioadă bizantină (sec. al XI-lea) iar sub ele, s-a descoperit o locuință bogată din perioada arabă (sec. al IX-lea - prima jumătate a sec. al X-lea) ce a oferit istoricilor informații prețioase despre arhitectura și stilul de viață al acelor vremuri. În curtea mănăstirii pot fi admirate rămășițele acestor construcții din epoci diferite, lăsate la vedere, iar obiectele descoperite se află expuse la Muzeul de Istorie din Heraklion.

 Cu sprijinul Serviciului de Arheologie și al Arhiepiscopiei Cretei, Mănăstirea a fost reconstruită în forma ei originală iar astăzi, împreună cu situl arheologic alăturat se află în patrimoniul Ministerului Culturii. Este deschisă publicului pe 29 iunie a fiecărui an, de hramul Sfânților Petru și Sfântul Pavel, ocazie cu care se țin slujbe religioase cu ierarhi invitați și sunt găzduite expoziții de icoane și artă religioasă, pe parcursul câtorva zile.

Descoperiți fotografiile acestui obiectiv istoric și arhitectural în articolul ”Mănăstirea Sfinții Petru și Pavel în imagini”.