Un loc sfânt de pelerinaj în estul Cretei
De fiecare dată când pornim la drum, ne-am obișnuit să ne oprim la câte o
biserică sau mănăstire de pe traseu, ca să ne rugăm și să ne odihnim.
Lăcașurile religioase nu doar că ne oferă momente de pace, liniște și evadare
din viața obișnuită, ci ne încântă ochii și sufletul cu atmosfera lor
patriarhală și priveliștile înconjurîtoare pe care ni le dezvăluie cu
delicatețe.
Aflându-ne cu
mașina pe drumul de coastă, cam la 24 km după Agios Nikolaos în direcția Sitia,
chiar înainte de satul Pacheia Ammos din municipiul Ierapetra, am decis să ne
abatem spre sud, pe un drumeag asfaltat de 6 kilometri, ce urcă șerpuind pe
muntele Stavros. Vom vizita Mănăstirea Panagia Faneromeni (i se mai spune și
Panagia Gournia) un important așezământ istoric datând din sec. al XIII-lea și
unul din cele mai căutate locuri de pelerinaj ortodox din estul Cretei.
Situată la 540 metri altitudine, pe un versant
inaccesibil, printre stânci și cuiburi de vulturi, Mănăstirea este o adevărată
fortăreață construită pe două niveluri, într-o poziție strategică. Pe lângă
caracterul sacru, ea a îndeplinit de-a lungul secolelor și o misiune istorică,
fiind locul de refugiu și organizare al rebelilor cretani în anii tulburi ai
aservirii venețiene și turcești.
Biserica, cea mai veche parte a complexului, aflată la nivelul superior, a fost întemeiată în perioada bizantină mijlocie (961-1204) și sfințită cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. Este construită în scobitura unei stânci semețe, adăpostind cu mare cinste icoana făcătoare de minuni ”Panagia Faneromeni” , ”Maica Domnului Cea Revelată”, precum și câteva fresce vechi, supraviețuitoare ale frământărilor istoriei. Tot aici, într-un sanctuar alăturat, se găsește un izvor cu proprietăți terapeutice sau, cum spun localnicii, dătător de viață - ”Zoodochos Pigi”.
Complexul mănăstiresc este format din patru secțiuni de clădire dispuse în jurul unei curți înguste, iar în afara sa se află diverse anexe si cea mai nouă casă de oaspeți. În ciuda intervențiilor din perioada modernă, ce au adus schimbări serioase structurii originale, complexul de clădiri al Mănăstirii Faneromeni este, fără îndoială, un exemplu important de arhitectură monahală cretană din secolul al XIX-lea.
De pe terasa bisericii ca dintr-un un imens balcon, poți cuprinde într-o
singură privire tot golful Mirabello cu țărmurile sale pitorești și orașul
Agios Nikolaos așezat pe brațul stâng, precum și podgoriile și livezile de
măslini de la poalele muntelui. Din forfota lumească de jos, niciun zgomot nu
pătrunde până aici. Ca un detaliu interesant pentru vizitatori, tot de pe
terasă, undeva deasupra intrării în biserică, este vizibilă o scobitură în
peretele stâncii, a cărei formă pare să semene cu silueta Maicii Domnului din
icoanele clasice bizantine.
Dincolo de ziduri, coborând cam 100
de metri de la drum pe o potecă marcată și ca traseu de drumeție, se
găsește cimitirul Mănăstirii și o capelă mică rupestră, închinată Schimbării la
Față a Mântuitorului. În perioadele când mănăstirea se afla sub asediul otoman, o mică
peșteră din apropiere făcea legătura cu cimitirul și servea ca
loc secret de aprovizionare sau de ieșire intempestivă a localnicilor la atac.
Continuând tradiția multor generații, în fiecare an, pe 15 august, mulțimi de credincioși urcă drumul pe jos și umplu Mănăstirea, pentru a prăznui în comuniune una dintre marile sărbători Ortodoxe, Adormirea Maicii Domnului sau ”∆εκαπενταυγούστου” / ”Decapentiaugustou” (15 August). Este de asemenea renumit faptul că, în cele două săptămâni de post dinaintea sărbătorii, Mănăstirea găzduiește pelerini sosiți din toată Grecia, ce participă cu evlavie la slujbele bisericești și diverse activități gospodărești.
Legenda icoanei făcătoare de minuni
Legenda spune că
icoana Panagia Faneromeni a fost găsită de un cioban, care constatând că un
berbec se tot desprindea de turmă în fiecare zi, s-a hotărât să-l
urmărească. A observat că animalul intra
într-o grotă, pentru a se adăpa la un mic izvor care șiroia din stâncă. În
acest loc, ciobanului i s-a arătat icoana Maicii Domnului. A luat fericit
icoana și s-a întors în sat.
În ziua următoare, spre marea sa surprindere,
icoana dispăruse, așa încât omul a decis să se întoarcă la locul unde a
găsit-o. Într-adevăr, icoana era acolo și părea neatinsă. A încercat să o ia
din nou acasă și istoria s-a tot repetat așa de câteva ori. După ce a povestit
incidentul consătenilor, au hotărât păstrarea icoanei în peșteră și
ridicarea unei biserici acolo, dedicate
Adormirii Maicii Domnului și Izvorului sfânt.
Pagini din istoria Mănăstirii
Anul exact al
întemeierii mănăstirii nu este cunoscut, cel mai probabil, fiind înainte de
ocuparea Cretei de către venețieni, în 1211.
La sfârșitul secolului al XIII-lea, surse istorice consemnează faptul că aici a fost ”cartierul
general” al liderilor cretani în cea mai lungă și violentă revoltă împotriva
cuceritorilor venețieni (1282-1299), coordonată de nobilul Alexios Kallergis.
Ca toate mănăstirile din Creta, contribuția Mănăstirii Faneromeni a fost enormă în perioada de ocupație turcească (1669- 1898), ea funcționând ca un bastion pentru rebelii creștini militanți, susținând financiar luptele grele de eliberare împotriva turcilor și oferind ajutor și protecție localnicilor prigoniți.
Complexul de clădiri asemănător unei fortărețe a fost dezvoltat treptat, în special în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, marcate de bătălii sângeroase, jafuri și asedii susținute de puternicele armate otomane. Caracterul defensiv al Mănăstirii este evidenţiat de detaliile de arhitectură militară, precum forma și grosimea zidurilor exterioare, ferestrele mici, turnurile, crenelurile și parapeții, și chiar fanta specială de deasupra intrării principale, prin care se turna ulei opărit peste atacatori.
În ciuda
interdicțiilor impuse de cuceritorul otoman, în incinta Mănăstirea Faneromeni a
funcționat una dintre primele școli secrete din Creta, într-o sală care astăzi
poate fi vizitată. Călugării au predat aici cititul și scrisul nu doar tinerilor
care găsiseră refugiu în Mănăstire ci și copiilor din satele învecinate,
stimulându-le credința în Dumnezeu, spiritul patriotic și dorința de unitate și libertate. Mănăstirea Faneromeni este și locul s-a
format tânăra Rodanthi supranumită Kritsopoula, ”fata din Kritsa”, o faimoasă
eroină locală și luptătoare pentru libertate.
În timpul
ocupației germano-italiane din cel de-al doilea Război Mondial, mulți patrioți
persecutați și luptători în mișcarea de rezistență și-au găsit refugiu și
apărare în Mănăstire, iar cei din
trupele aliate au fost ascunși în
peșterile din împrejurimi, sau au fost ajutați să obțină azil și să evadeze în
Egipt.
În ultimul secol,
complexul mănăstiresc a suferit intervenții, modernizări și extinderi de
infrastructură, printre care se evidențiază corpul de clădire cu camere pentru
oaspeți. Astăzi, preocuparea călugărilor care slujesc cu devotament și
administrează acestă mănăstire istorică este să continue renovarea și
restaurarea ei completă, fără a-i altera caracterul și forma arhitecturală.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu